Raportul dintre eul creator si realitate este redat de imaginarul poetic. Imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta intr-o realitate specifica creatiei literare. Metafora " gravez in suflet" reprezinta ideea de iubire absoluta purtata de eul liric, de eternitatea amintirii si dorinta acestuia de neschimbare.
Epitetul "litere tacute" reda imaginea sentimentelor descrise prin cuvinte neimpartasindu-le cu nimeni alt cineva, ramanand atat in mintea cat si in inima creatorului. Eul creator schimba realitatea dupa felul in care, acesta, vede lucruri, toate acestea fiind o asteptare cu speranta.
