Îmbinând atmosfera pe care o recreează Vasile Alecsandri in pastelului sau intitulat "Iarna" cu cea de dincolo de ferestre, poezia îți conferă o stare de neclintire,ducându-ți imaginația către puncte la care nu ai ajuns niciodată : nici stâlpii ruralitatii (pomii) nu se mai disting sub plocatul greu de nea, iar animalele au părăsit cărările...In final,ca o readucere la viața reala,dar,atenție,păstrându-se aceeași nota de clasicism,un clinchet de zurgălăi se aude in depărtări - imagine auditivă - ce simbolizează deșteptarea,iar o sanie ușoară inspira pulsul de viața al satului amorțit.
Sper ca te-am ajutat ! :)
