Nola
Vacanța de iarnă a sosit în sfârșit. Părinții mi-au spus că o să mergem la munte. Întotdeauna mi-am dorit să-mi petrec iarna la munte. Să privesc munții albi și brazii înalți, mereu verzi!
După un drum lung, am ajuns la prietenii părinților mei. Ne-am cazat într-o casă mare și frumoasă de lemn. Era decorată cu beteală și diverse decorațiuni de Crăciun. Adriana și Crina erau prietenele mele cele mai bune. Adriana a spus:
-Fetelor, să ieșim afară! Zăpadă este din belșug!
-Bine! Am răspuns în cor.
Ne plimbam pe drumul de lângă casă. Un sunet ne-a distras atenția. Am privit speriate în acel loc. Dintr-un tufiș a ieșit o cățelușă mică, înfrigurată. A venit la noi speriată. Probabil se speriase de ceva. Crina a spus:
-Să o ducem în casă!
Părinții ne-au apreciat pentru fapta bună. I-am făcut o baie cățelușei. Era frumoasă, curată și fericită. Am numit-o Nola. Toată vacanța de iarnă ne-am jucat cu ea. Am lăsat-o la cabana prietenelor mele. Sigur o s-o vizitez des!
A fost o vacanță deosebită. Am salvat o cățelușă înfrigurată de iarna aspră. Nu o să uit această întâmplare vreodată!
