In opinia mea jocul face parte din viata oricarui copil. Prin joc invata sa vorbeasca, sa se comporte, sa descopere multe lucruri utile in viata.
Uneori jocul poate ajunge la extreme. Copiii isi doresc sa imite uneori Divinatea, din dorinta poate de a-si exercita atotputernicia asupra celorlalti. Jocurile pot deveni obsesive, in functie de natura fiecarui copil. Jocurile pe care copiii le aleg se apropie foarte mult de firea lor, de dorintele si visele lor.
Copiii se joaca oriunde- acasa , pe strada , la scoala. In incinta scolii opteaza de obicei pentru jocuri legate de anumite comportamente, persoane pe care le admira sau nu. Jocul de-a Dumnezeu , presupune cu siguranta exercitarea unei puteri supreme asupra celor din jur , prin comportamente , gesturi si cuvinte superioare.
