Soarele cobora încet iar satul se lasa învăluit în mantia de raze aurii ale apusului. În departare se auzeau strigatele copiilor care se întorceau acasă după o zi lungă de joacă. Deși era seară, afara era plăcut și un vint caldut mingâia iarba verde ca smaraldul. Cerul era pictat în cele mai frumoase nuanțe de portocaliu și roz. După un timp se inseră. Nuanțele portocalii devenira albastru-închis iar luna veghea deasupra satului învăluit în întunericul misterios. Era liniște, se auzea doar greierii cu viorile lor melodioase. Între copaci se mai vedea cîte un licarit sau se auzea un fosnet de frunze. Amurgul verii învăluie satul tacut.
