La lumina ta, stea
Un om batran statea
Si visator gandea
Mereu . Mereu la ea.
In umbra unui pom
Asemeni unui dom
El fremata usor
Si avea acelasi dor.
Eminescu, el era
La ea mereu spera
Pe malul unui lac
Soptindu-i unui mac
Ii tot spunea sperante
Si murmura credinte
El , marele poet
Creand intr-un duet
