Odinioara, într-un regat indepartat, uitat de lume, inconjurat de pustietate, într-o casă ruginita o baba batrana croseta o papusa. Papusa avea par blond, ochi albastri si un zambet larg, trupul fiindu-i invelit in haine purpurii de matase. Cand termina de crosetat, baba aseza papusa pe pervazul pe care batea soarele. Urmatoarea zi, papusa prinse viata. Baba fu foarte uimita. A decis sa o boteze Candoxia. Candoxia gasea fericire, cu toate ca pustietatea ii limita visele. Dar la un moment dat, baba era pe cale de moarte, asa ca ii dadu ca misiune fiicei sale sa isi caute un suflet pereche, sa nu moara singura. Urmatoarea zi, Candoxia porni in cautarea unui sot. Gasi la margine de drum un baiat de varsta ei, inalt, cu par cret, care canta la harpa.
-Wow...ce frumos canti! Mi-ar placea sa cant si eu la harpa, dar nu am una...
-Nicio grija! spuse baiatul. Te pot invata eu. Apropo, eu sunt Germiyl.
-Candoxia, încântată!
Si asa isi petrecu Candoxia vara, la margine de drum,cantand la harpa cu Germiyl. Peste un timp, Germiyl ingenunche in fata ei cu un inel facut dintr-o coarda a harpei, care in mijloc avea un diamant luat din minele adancite ale pustietatii.
Apoi, acestia și-au construit o casa si impreuna ca o familie au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Coroana?
