Compunerea - mijloc intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează termeni noi, unind sau alăturând cuvinte deja existente în limbă.
Compunerea prin:
- sudare - alipire - agluitare ( ex. bineînțeles, fiindcă );
- prin alăturare cu cratimă ( ex. nu-mă-uita, stea-de-mare );
- prin alăturare fără cratimă ( ex. de pe lângă, Marea Egee );
- prin abreviere cu inițiale ( ex. CNP, OZN );
- prin abreviere cu fragmente de cuvinte ( ex. plafar, ASIROM );
- prin inițiale si fragmente de cuvinte ( ex. TAROM, DEX );
- prin fragmente de cuvinte și cuvinte ( ex. ROMARTA, ROMPETROL );
- prin compunere savantă cu prefixoide sau false prefixe:
( ex. tele - teleconferință, telecomandă );
- cu sufixoide sau fale sufixe: ( ex. fob - claustrofob, arahofob );
