Plouă atât de tare încât căile nu ni se mai intersectează. Cred că-i vremea ca fiecare să fie pe drumul lui. Ar fi ciudat să rămân în mijlocul străzii dacă nu am umbrelă.
Tună, acum chiar o sa plec, încerc din răsputeri să nu-l opresc. Cum pe cine?, pe tunet, așa îi este natura. Mă simt nul în plină desfășurare a furtunii. Credeam că nu o să mai fie încă una. De trei zile nu a mai plouat așa tare. Oare după nori îmi pot da seama când e vremea să vină și când e vremea să plece?
Voi învăța să deosebesc începutul de sfârșit când ultima ploaie o să-și spună cuvântul, punându-și amprenta.
