De vorba cu un fulger de nea
Afară ninge așa te elegant,fulgii danseaza cu vântul rece,copacii stau te vorba cu zăpadă argintie așternută pe lângă ei.piruietele care le fac fulgii căzând încet pe pământ sunt atât de gingase, dar,uitandu-ma pe fereastra am văzut un fulg cam năzdrăvan, mic care,a fugit din rand,si s-a așezat în palmele mele.
Eram cam nedumerita cum brusc, acest fulg a plecat din rândul lui și s-a așezat în palmele mele.
-Cum de ai plecat din dansul celorlalți fulg mic și gingaș?spun eu
Apoi,am auzit o voce:
-Am plecat fiindcă era prea obositor.spune el
-Cine ești?Unde esti,nu te văd!
-sunt eu,fulgul din palma ta!
-Poți vorbii?
-Desigur,voi oamenii,nu sunte ti singurii care puteți vorbii.
-Cum de ai ajuns aici,în palma mea?
-am plecat de departe,dintr un tărâm nevăzut de lume,un tărâm pufos dar mereu ..ud.Mi-a venit și mie vremea sa încânt privirile oamenilor cu dansul meu.Dar,era foarte greu sa stăpânești acest dans în timp ce vântul mă împingea, se cam grăbea, așa ca m-am retras.
-Fulg mic...esti tare gingaș, îmi pare rău că te vei topii.
-mie nu îmi pare rău. Mă voi toții, mă voi evapora și mă voi duce de unde am plecat.Iarna viitoare tot eu voi încântă privirile tuturor.
-Sper sa te revăd.
Au trecut câteva minute,iar eu am întors privirea în spate și după m-am uitat iar în palma,era micul fulg,dar topit.M-am dus afară și mi-am scuturat palmele astfel în cât el sa cada pe pământ și sa fie una cu ceilalți.
"acum ești doar o picătură de apa,mica,îmi va fii dor de tine,sper sa ne mai revedem."
S-a lăsat liniștea afară, vântul se liniștite, copacii erau tăcuți. .fulgii s-au transformat o pătură mare,rece și groasa iar eu..Acum stepa iar sa pot revedea acest mic și gingaș fulg
