Un geniu însoţeşte orice om, în calitate de dublu al acestuia, de demon, de înger păzitor, de sfătuitor, de voce a unei conştiinţe supraraţionale. Geniul simbolizează raza de lumină care scapă oricărui control şi care generează convingerea cea mai intimă şi cea mai puternică. Geniile par a avea o existenţă diferită de cea a oamenilor atît în această lume, cît şi în cea de dincolo. Motivul geniului a înfrumuseţat literatura
romantică şi i-a dat adîncimi de vecie prin tipul omului superior, înzestrat cu o minte uriaşă. Fiinţă solitară, geniul este un neînţeles în lumea comună, incapabilă să-i pătrundă strălucirea; de aici se va naşte nefericirea sa existenţială, dar şi orgoliul de înger căzut care-i asigură unicitatea. C. Noica afirma: "Sinteză a umanităţii, geniul se izolează într-o rece şi mîndră eternitate".
