In parc am cunoscut o fetita care se numea Degetica.
Mi-a atras atentia infatisarea ei , fiind foarte frumoasa.
Ochii ei verzi erau ca doua smaralde, parul negru ca abanosul, iar pe ea avea o rochita galbena , lunga pana-n pamant , ea fiind mica de statura.
Am intrat repede in vorba cu ea , era tare prietenoasa observand ca are multi prieteni in parc si impartindu- si dulciurile cu ei mi-am dat seama ca este si darnica.
Am ramas cu o impresie placuta despre Degetica vazand-o generoasa cu toti copiii si vorbind asa frumos cu glasul ei cristalin.
