A-nceput de ieri să cadă, fulgi albi, de credeam că iarna există fluturi albi, ce nu îngheață. Cerul înstelat cu puncte albe și fulgii de nea erau tot una, o eșarfă albă, nemărginită, cu puncte negre...
Oh, iarnă... Splendoare a naturii... Esti o frumusete! Pot vedea cum copacii dezgoliți de toamnă, sunt falnice umbre în nonculoarea ta. Un bulgare alb de zăpadă pare a se mișca. Privesc cu atenție și zăresc la lumina lunii, mama cerurilor, niște mustăcioare negre, care caută pofticios prin zăpadă. Îmi iau hanoracul meu gri și ies afară, în ger, oentru a întâmpina bulgărele mergător de nea. Fac un pas, fac doi... până ce firul este pierdut. Am grijă să mă apropii în tăcere. Un salt uriaș din partea bulgărelui mergător și iată, cum miica ființă se îndepărtează... Eu dau a fugi după ea.
Hei, îmi pare rău că nu pot scrie mai mult! Sper că ți-am fost de ajutor!
