-Hei,micuțele ghiocel,de ce te ascunzi sub pătură subțire de zăpadă?
-Buna,copil minunat, nu pot ieși deoarece imi e frig si frica de a nu muri e tot mai mare!
-Dar ghiocelule,de ce nu încerci să chemi primăvara împreună cu soarele ei?
-Eu?O planta așa micuță?
-Nu contează mărimea ta,esența din noi poate fi de zeci de ori mai mare decat putem crede.
-Dar sunt singur si mi-e frica!spuse ghiocelul cu o voce firavă
-Știu,tuturor ne este frica de ceva nou,dar putem incerca!
-Ai dreptate, copilaș frumos!Dar totuși cum aș putea sa chem primăvara?
-Încercând sa-ti aduni si ceilalți prieteni ghiocei langa tine la suprafață!
-O sa încerc să aduc primăvara,atât pentru noi,plantele micuțe, cât si pentru voi,copiii care abia așteaptă primăvara!
-Mulțumim, dragul nostru ghiocel!
-Si eu iti mulțumesc pentru ajutorul acordat! Spuse ghiocelul in timp ce-si chema ceilalți prieteni.
