Pupăza din tei
Aici se spune că a era o pupăză care era a părintelui din sat. Cu cântecul ei frumos, înviora tot satul. Într-o zi aceasta fusese furată de Nică, și dusă acasă la acesta. Acesta vru s-o aibă și el în casă să-i cânte și lui ceva frumos. Avuse grijă de ea și o hrănii. Părintele din sat, văzuse că pupăza, că a dispărut. A cautat-o lung și lat în tot satul. Mai târziu, pupăza plecă de la Nică de acasă și se întoarse la cuibarul ei de la biserica părintelui. Nică văzu că dispăru, și se duse după ea, înapoi în sat. O găsise înapoi în locul de unde o furase. Încercă s-o ia din nou, dar părintele îl văzu. A jurat că-l va spune lui taică-său. Când tatăl lui Nică se întoarse de la muncă, părintele îl opri din drum, să-i spună ce-a făcut băiatul său. Când tatăl său s-a dus acasă, l-a pedepsit cum trebuie pe Nică.
