Intr-o zi, pe strada se plimba o valoare morfologica. Era necunoscuta. Toti îi spuneau P. Era suparat si trist. P era singur. Fara familie. Fara prieteni. Cu exceptia lui Substantiv. Substantiv era o valoare morfologica vesela si in acelasi timp folositoare. Insa, intr-o seara, Substantiv incepe sa tuseasca si sa se invineteasca. Acesta se inecase o bucate de paine. Cu ultimele puteri, Substantiv il suna pe P si îi spune:
- P.... O sa mor..... Vreau sa imi faci o favoare.. Sa imi tii locul in aceasta viata...
- Cum adica ?
Dar Substantiv deja se sufocase. Din acel moment, P a jurat ca o sa îi tina lui lui Substantiv si tot pentru el îsi va schimba numele in Pronume.
De atunci, Pronume îi tine locul lui substantiv in orice fraza si propozitie.
