Pe la sfarsitul lunii iulie, la ora 9 seara cerul era inca senin si luminos. Imi pregateam bagajul pentru ca a doua zi urma sa merg impreuna cu familia mea in Franta. Cinci zile pline de distractie, insa foarte multe ore pierdute in avion nefacand nimic fascinant. A doua zi am ajuns la aeroport. Era cald, foarte cald insa nu ma deranja asa de tare deoarece in avion stiam ca va fi numai bine. Dupa o ora in care m-am jucat numai pe telefon, mama mi-a zis ca ar fi pacat sa imi irosesc tot timpul pe telefon si sa ratez atatea peisaje superbe. Am inceput sa ma fiu mai atenta la ce e in jurul meu si chiar nu mi-am imaginat cat de frumoase pot fi acele locuri. Rauri care se strecoara prin cele mai mici stramtori si care totusi isi continua drumul, munti imensi, soarele care stralucea mai tare ca niciodata, norii care se risipeau pe cer. Am admirat fiecare loc pana cand am ajuns la destinatie de unde am continuat sa mergem in mai multe orase. Am facut si cateva poze pe care abia astept sa le arat prietenilor mei cand ma intorc. Urmeaza cinci zile minunate aici, in Franta.
