Era o zi grea pentru mine. Aveam olimpiada de romana si muncisem foarte mult pentru a ajunge acolo. Subiectele nu erau prea grele, insa, din cauza emotiilor, simteam cum inspiratia ma paraseste incet, incet, chiar cand aveam nevoie mai mare. Lucram la compunere si ideile parca imi jucau feste...atunci a fost momentul cand am realizat ca sunt doar eu si Dumnezeu. Nimeni din jur nu-mi putea sari in ajutor, nici parintii, nici prietenii.... nimeni. In timp ce ajutorul divin isi facea simtita prezenta, prin reintoarcerea la cea care eram, imi dadeam seama ca niciodata nu fusesem mai apropiata de El ca acum. Impartasindu-i si mamei aceasta experienta, nu a putut decat sa se bucure de apropierea mea de Dumnezeu.
P.S. Este o expetienta adevarata!
