Prepeliţa era tare zuciumată fiindcă şi-a dat seama de nenorocire incă din clipa cănd puiul si-a
rup aripa.Dar a tot sperat că acesta se
va face bine si va putea zbura şi a amânat plecarea in ţările calde .
Frământarea ei sufletească creste o dată cu o zi de toamnă tărzie când a
început să bată crivăţul, văntul care
vestea iearnii..Prepelita ,cu inima sfâşiată de durere decide in ultimul moment să
plece cu puii sănătosi gândind că e mai bine sa-l,, sacrifice’’doar pe acesta si
sa-i saveze pe ceilalti sanătosi.Dacă ar fi rămas pe timpul iernii aici, mureu cu toţii.
