era o noapte rece de iarnă,eu citeam o carte de povești,când mama mea îmi spune sa ma culc.Zis și făcut,am adormit repede,dar când m-am trezit, cartea mea nu mai avea povești,și nu doar cartea mea, nu mai era nicio carte cu povești în această lume.
Peste ceva timp am hotărât să merg la prietenul meu cel mai bun numit Alex care este un mic geniu (pentru mine).
-Alex,Alex avem o problema.
-Ce problema?
-Cărțile nu mai au povești!
-Poftim!
Știam că v-a fi o problema pentru el deoarece este un mare cititor.
-Vino cu mine te rog.A spus Alex încrezător.
El m-a condus la un fel de laborator cu soluții oarecum magice.
-Uite!!Spuse el în timp ce făcea o poțiune.
Îmi arăta cum face poțiuni.
în câteva minute poțiunea era gata.
-Adu-ți cartea te rog!
Așa am și făcut iar Alex a salvat poveștile.
