De sus, de pe coama dealului, la apus, casele acelea din vale par pline de lumină și căldură, îmbăiate în acest soare de culoarea mierii.
Acele căpițe de fân, adunate cu sudoare de pe pajiștile verzi, par perfect așezate. Ușor mai spre dreapta, brâul acelei păduri prin care atâta timp am alergat pare atât de închis, că verdele parc-ar fi negru.
Îmi continui plimbarea, pe coama acestui deal, lasând în urmă tabloul atât de drag și păstrând în amintire acest apus de soare.
