E primăvara! Florile înfloresc, apa limpede de la ploaie se pune pe pământul rece, zăpada se topește și mugurii încolțesc.
O albinuță, zburând prin zborul său obișnuit vede un urs la ușa casei ei.
-Hei, ursule! Acela nu este un loc unde dumneata poți să-mi mănânci munca de o lună!
-Îmi pare rău, albinuțo. Dar zmeura a fost furată de către cumnata vulpe!zice ursul cu capul în jos ca un motan plouat.
-Ei, atunci hai s-o găsim pe lacoma vulpe și s-o pedepsim pentru fapta ei murdară!
După ce au mers cei doi amici să culeagă din nou polen prietenașii găsiră tone și mii de câmpii cu zmeură și mure. Erau și pești giganți!
-Mulțumesc, albinuțo. Acuma nu mai am nevoie de ajutorul tău pentru a găsio pe vulpe și a rugao să-mi împrumute mâncare. O să te ajut de acuma să faci tot ce este imposibil pentru tine.
După aceasta cei doi au rămas prieteni la cataramă. Și, după mai mult timp, vulpea a fost prinsă de cei doi amici, și prada ia fost luată.
