E iarna. O seara de iarna geroasa. Sarbatorea Craciunului se apropia. Ma intorceam impreuna cu familia mea din vizita facuta bunicii, care locuieste in celalalt capat al satului. In timp ce noi maream pasii pentru a ajunge mai repede acasa, pe marginea drumului, pe o banca din centru, statea zgribulita o faptura mica. Cand ne-am apropiat, la lumina stalpului, ce cadea exact pe acel ghemotoc, am zarit ca era un baietel, cu niste haine ponisite si mult mai mari decat el. Si de frig, si de emotii am incremenit. Era unul dintre acei copii pe care ii vad mai tot timpul pe strazi. Fara sa ma mai gandesc, i-am dat geaca mea si ceva de mancare din ce capatasem de la bunica. Era incremenit. Nici nu-si putea misca degetele. L-am ajutat noi. Mi-am continuat drumul spre casa, cu gandul la el si totodata fericita ca am putut ajuta un biet copil.
