Și iarăși pornim a vorbi despre mama...
Cu nostalgia către acele vremuri ce nu se vor întoarce, ne-o reamintim. O vedem parcă țesând veșnicele motive florare pentru o față de masă destinată mătușii. Miroase a plăcintă cu mere și nuci, după rețeta bunicii. Se aude o doină de dor pe fundal. Interpreta ne privește ca pe singurele sale comori, zâmbind printre oftaturi. Noi doar constatăm fermecați îndemânarea cu care umple țesătura de viață.
Și iarăși am pornit a vorni despre mama, și iarăși ne-au pierdut printre atâtea amintiri.
Cam asta am și eu. Poți să te inspiri cât de cât de aici, nu știu dacă e pe gustul tău. Și cred că sus, prin „denumirea”, voiai să spui „începutul”. Eu ca început am folosit referința. Sper să-ți fie de ajutor! Spor la scris!
