Cerul devenea tot mai aramiu. Soarele se ascunea lenes intre valurile marii, oferind tuturor un adevarat spectacol de culori. Parca toti privitorii il rugau din priviri sa mai ramana, insa acesta ne oferea doar o promisiune nescrisa: ca se va intoarce. Era o adevarata binecuvantare sa privesti un asemenea peisaj, ce nu putea fi descris nici de cel mai iscusit scriitor. Nuantele de roz erau diversificate si mirifice—ceva de vis. Dupa parerea mea nu exsita un peisaj mai frumos. Cu greu mi-am putut desprinde privirea de la marea minge de foc, si mi-am indreptat-o catre alti oameni hipnotizati de vraha apusului.
Mereu imi voi aduce aminte de acest apus.
Nu sunt sigura ca are minim 150 de cuvinte, dar sper sa iti fie de ajutor.
