În secvența citată, cratima marchează rostirea într-o silabă a cuvântului “Sură” și a fragmentului “i”, precum și elidarea vocalei “î” din cuvântul “îi”.
[Presupun că provine dintr-o poezie, deci poți folosi și partea de mai jos, însă doar dacă e un vers al poeziei.]
De asemenea, păstrează ritumul și măsura versurilor.
