Eram la via bunicului meu. Era forte cald! Fiecare strugure cules,trebuia să fie mâncat măcar oe jumătate,de mine.
Da..îmi era foame,foarte foame.
După un coș plin de struguri cu boabe pe jumătate, bunica mă întreabă:
— Ce sunt cu acești struguri goi pe jumătate? De unde îi ai?
— Ăăă...
— Cumva ai mâncat tu acea jumătate??
— Da,spun eu,îmi este foarte foame.
— Off,bine...asta e,hai sub voalul căruței,să îți dea bunicuța de mâncare!
— Bine,Mulțumesc, haide!
Am mers am mâncat și ne-am apucat iar de cules!
