Ideea centrală a poemului este dragostea.
Tânărul îndrăgostit își imaginează o poveste de dragoste înconjurat fiind de natură la momentul lăsării serii.
Își imaginează că urmează a se întâlni cu cea pe care o iubește și care, la rândul său, îi împărtășește iubirea, sub un salcâm care, precum teiul este un arbore sacru ce are legătură cu iubirea în poezia eminesciană.
Spațiul descris este unul romantic, dominat de lună și de stele ce apar odată cu lăsarea serii. În mijlocul unei naturi descrisă în detaliu, ceea ce lasă să se vadă o altă idee a poemului Sara pe deal - dragostea pentru natură, tânărul visează la prezența iubitei, pe care și-o imagimează așteaptându-l plină de dor. Deoarece sentimentul de dragoste este așezat în mijlocul naturii exprimate în cele mai mici detalii acest poem are ca teme fundamentale iubirea și natura
