Azorel ...cred ca asa l-ar fi chemat pe cainele meu daca as fi avut unul. Parintii mei mereu spun ca nu avem loc si timp pentru un catel dar eu visez si astept si ma gandesc ce stapan bun as fi fost. Sigur dimineata m-ar trezi alarma si as pleca cu Azorel la plimbare. Toti copiii de pe strada s-ar uita la noi iar, Azorel, jucaus din firea lui s-ar imprieteni cu toata lumea. Bineinteles ca mi-ar fi greu sa il uit pe Azorel acasa atunci cand merg la scoala,dar sunt sigur ca daca ar putea vorbi si-ar dori sa invat multe si sa fiu fericit.Dupa scoala m-ar ajuta cu temele , doar se stie ca specia lui Azorel este una intr-adevar foarte inteligenta.Poate am iesi in parcul de langa bloc sa ne jucam si tare mi-ar placea sa il vad pe Misu de la 3 invidios alaturi de pechinezul lui cat eu si Azorel un ciobanec german puternic ocupam tot parcul cu jocurile noastre. Ei...ce tot spun eu acestea sunt doar vise daca vreodata pastii o sa poata sa latre sau sa alerge sau sa evolueze asa incat sa aiba respiratie pulmonara, poate atunci pestele meu se va putea numi Azorel.
