O primăvară înviorată
Era primăvară. Vântul lin legăna crengile copacilor, iar mireasma îmbătătoare a florilor îmi dădea un sentiment de bucurie. În acea zi eu și prietena mea ne gândiserăm să mergem cu bicicletele la plimbare.
Mergând noi pe stradă auzim un zgomot venit din tufișuri. Acel zgomot ne-a făcut curioase și ne-am îndreptat spre acel tufiș. Eu m-am aplecat spre tufiș, iar deodată sare o pisică în fața mea. Alina, pentru că așa o chema pe prietena mea, a început să râdă. Am început și eu să râd, iar după aceea ne-am continuat drumul. Mai târziu a început să plouă, iar eu, înviorată de acea ploaie călduță, m-am gândit să dansăm și să cântăm în ploaie, chiar dacă era puțin friguț. După aceea ne-am gândit să plecăm acasă, dar nu înainte de a face o ultimă cursă în jurul școlii.
Primăvara, cu miresmele ei dulci ce îmi încântă sufletul de fiecare dată, mă fac să spun cu bucurie; să fie mereu primăvară!
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nu știu dacă e bună, dar se regăsesc acele expresii și cuvinte de sprijin, sper să-ți placă!
