Până să înceapă hramul satului, tatăl meu închiria toloaca de lângă mănăstire, care era o poiana mare și frumoasa, pentru targoveti. Acesta avea în subordine sa, câțiva flăcăi care se ocupau de paza, curățenie, disciplina. Peste noapte, toloaca se transforma într-un frumos iarmaroc. Cei care nu apucau sa închirieze o tarabă , își întindeau produsele de-a lungul drumului. Pe la ora mesei în fosta curte boierească se încinge o hora pentru tineret, cu lăutari aduși de la Soroca sau Orhei. Era o atmosfera nemaipomenita, toți se bucurau de libertate.