In opinia mea,opera ,,Emoție de toamna",de Nichita Stanescu,aparține genului liric in care autorul își exprimă în mod direct sentimente,trăiri,creând imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.
In primul rând,apar mărci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric:verbe la persoana I:,,mă tem", ,,n-am să vad", ,,iau" și forme pronominale la persoana I:,,(acoperă)-mi", ,,mă(apropii)", iar poetul își exprima sentimente de melancolie datorate venirii toamnei,dar și unei iubiri care pare să se indeparteze.In plus,este vorba despre concepția stănesciană conform căreia adevarata poezie ar trebui sa fie exprimată fara cuvinte:,,Si-atunci mă apropii de pietre și tac",i-ar trebui alt,,cântec încăpător"; ,,Șuier luna si o răsar și o prefac/într-o dragoste mare".
In al doilea rând,se remarca imagini artistice vizuale:,,or să-mi crească aripi ascuțite până la nori",auditive:,,șuier luna", ,,tac" și olfactive:,,și el o sa se-nchida c-o frunza de pelin",create cu ajutorul figurilor de stil:metaforele:,,acopera-mi inima...cu umbra unui copac", ,,aripi ascuțite", ,,ochi străin", ,,iau cuvintele și le-nec in mare", ,,șuier luna".
In concluzie,trasaturile mai sus prezentate justifica încadrarea operei,,Emoție de toamna" în genul liric.
Sper că te-am ajutat!;)
