Usa se deschise brusc :
- Eu sunt, bunicuta! Sărut mana!
- Ești tu cu adevărat ?întreba bunica suspinând.
- Da, bunica, eu sunt și te rog frumos sa nu mai plângi. Fagaduiesc sa nu mai plec de aici niciodată.
Bunica mângâie cu blândețe capul copilului.
