Răspuns :
Rază de încredere
Era o iarnă frumoasă şi bogată, iar eu într-a cincea. Curgeau fulgii, fremătau emoţiile, aveam prima teză la română. Altceva, altă lucrare, altă ...
Şi era apăsare până vedeam negru pe alb, subiectul, apoi totul curgea, curgea aidoma timpului ce-şi ştia calea.
Subiectul generos şi eu asemenea. Roşie ca mărul am dat teza, respirând a tihnă.
Şuşoteam cu toţii şi, vai mie, eram vreo treizeci şi şase!
Paşii întorceau spre casă şi, am povestit şi acasă, cum am aşternut despre suferinţa puiului ... ,, Sandi, să asculţi pe mămica!"
Ochi dragi mă îmbrăţişau şi adormeam odihnită.
Alţi paşi, în iarna bogată, duceau spre clasă şi era linişte. Tezele au fost aduse, discutate: punct cu subpunct.
Se strigau nume, obrajii mei erau încinşi şi ... într-un final mi-a fost dat să-mi aud numele. Inima era mică, dar ticăia, ticăia.
M-am ridicat uşor ca un copil sleit şi ... glasul doamnei cu-ale dumneaei cuvinte mi-au rămas întipărite în memoria nevăzută a sufletului: ,, Am lăsat intenţionat această teză la final ... nu are zece, dar ... "
De atunci, rază de încredere mi-a cuprins făptura până-ntr-o zi când o alta venea să fărâmiţeze, dar ...
Prima teză la română, cuvintele calde, şi azi, îmi răsună: scrie, scrie!
Era o iarnă frumoasă şi bogată, iar eu într-a cincea. Curgeau fulgii, fremătau emoţiile, aveam prima teză la română. Altceva, altă lucrare, altă ...
Şi era apăsare până vedeam negru pe alb, subiectul, apoi totul curgea, curgea aidoma timpului ce-şi ştia calea.
Subiectul generos şi eu asemenea. Roşie ca mărul am dat teza, respirând a tihnă.
Şuşoteam cu toţii şi, vai mie, eram vreo treizeci şi şase!
Paşii întorceau spre casă şi, am povestit şi acasă, cum am aşternut despre suferinţa puiului ... ,, Sandi, să asculţi pe mămica!"
Ochi dragi mă îmbrăţişau şi adormeam odihnită.
Alţi paşi, în iarna bogată, duceau spre clasă şi era linişte. Tezele au fost aduse, discutate: punct cu subpunct.
Se strigau nume, obrajii mei erau încinşi şi ... într-un final mi-a fost dat să-mi aud numele. Inima era mică, dar ticăia, ticăia.
M-am ridicat uşor ca un copil sleit şi ... glasul doamnei cu-ale dumneaei cuvinte mi-au rămas întipărite în memoria nevăzută a sufletului: ,, Am lăsat intenţionat această teză la final ... nu are zece, dar ... "
De atunci, rază de încredere mi-a cuprins făptura până-ntr-o zi când o alta venea să fărâmiţeze, dar ...
Prima teză la română, cuvintele calde, şi azi, îmi răsună: scrie, scrie!
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de asistență, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne-ar onora, așa că nu uitați să ne adăugați la favorite!