,, M-aplec pe tine ca pe arătură comparaţie
Plugarul însetat de verde grâu -
Va creşte spicul galben pân-la brâu,
Când totul m-amăgeşte şi mă fură?
Ce n-am putut eu spune, prins în frâu
De zile grele, oare altă gură,
Destăinuind un suflet de răsură,
Va limpezi-o-n glas curat de râu? epitet
Mi-eşti, fiule, un clopot sfânt în care
Aştept să sune ceasul meu deplin
Când voi porni spre umbră şi uitare - metaforă
Cum stă legat de cer un peregrin.
M-aşez şi eu cu sufletul în zare,
Chemându-ţi limba grea ca un destin."
( Ion Pilat - ,, Prevestire")