a. Ce vorbe înțelepte îi adresa furnica gânganiei?
Furnica i-a spus gânganiei că nu trebuie să fii cât un munte de mare ca să poți judeca, ci chiar dacă ești cât o neghină sau cât un fir de colb, dacă ai în căpușorul tău scânteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, îți este de ajuns, întrucât știi ce ești, de unde vii și încotro trebuie să te îndrepți.
b. Cum arată lumea descoperită de gânganie?
Lumea descoperită de gânganie este grea, plină de obstacole și multe pericole.
c. Ce fel de vietate era ea?
Ea era o gânganie mică, fără strălucire, rotundă ca o sămânță.
d. Care sunt greutățile pe care le întâmpină în drumul său?
Greutățile pe care le întâmpnă în drumul său sunt: pericolul de a se îneca (”căzu într-un șuvoi”), pericolul de a fi arsă de soare (”soarele o dogorește...”), pericolul de a fi mâncată de rândunică.
e. Cum își descoperă adevăratul rost pe lume?
După ce rândunica o prinde pe tovarășa ei și o duce drept hrană puilor, gângania descoperă că adevăratul ei rost pe lume este acela de a hrăni păsările.
f. Care sunt sentimentele voastre față de această vietate.
Citind textul ne încearcă sentimente de milă și compasiune față de mica vietate.
