Răspuns :
Oameni pe cer, stele pe pământ
Plouă aşa ca pentru multul timp când pământul gemea sub arşiţă şi pic
de strop nu se-arăta din seninul Înaltului.
Plouă, plouă, plouă!
Înaltul trimite binecuvântare şi stelele dau năvală sub nouă formă:
cristale de apă ... şi dânsele se-aşază pe creste, adăpând, se lasă molcom pe
pământ, în-
florind livezi, grădini, întinse păşuni şi-i smarald curat
întinderea toată.
Dincolo de tot cerul cenuşă, soarele şi luna odihnesc poveşti alături de
oameni.
Dumnealor, oamenii, sunt cu chip asemenea lor: senini şi frumoşi, calzi şi mărinimoşi, uimitori de luminoşi la trupul ce-i, acum, suflet şi aripă.
Soarele şi luna, stele şi tot ‘Naltul i-au primit în al lor rai.
Drumul le-a fost aşternut din zile şi nopţi în pas de-ncercare. Stelele îi călă-
uzeau, luna îi veghea şi soarele, soarele îi încerca, iar dumnealor, oamenii, îşi duceau cu dragoste înaintarea.
Stele pe pământ şi oameni la cer aşa a drum drept şi doar, doar lumină.
Stele pe pâmânt întoarse din cer au venit pentru fiecare din noi cu gând de rod.
Şi, da: oameni pe cer! Privesc spre pământ …
Plouă! Plouă! Plouă!
Pământul se cutremură de picurii prea grei, prea mulţi însă oamenii din 'Nalt ştiu, ştiu că mâine va fi soare!
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de asistență, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne-ar onora, așa că nu uitați să ne adăugați la favorite!