Dănuț era un puști căruia nu-i era foarte dragă cartea ("trândav la carte), cu toate că avea mintea ageră și logică ("avea ceva la cap, cum s-ar spune, pentru matematică și chimie").
Băiatul era un gurmand ("vrednic la hrană") și glumeț și ironic (ironia reiese din replica sa referitoare la numele său, în special când amintește de catalog "cine m-ar asculta pe mine?").
Dănuț are o fire iscoditoare (îi place să afle lucruri noi "descoperise o licoare, un elixir datorită căruia omul poate deveni invizibil") și este atras de noi descoperiri (reiese din ultima replică din text).
