In lanul plin de grau, vesnicul si statornicul nuc statea neclintit. Din cand in cand vantul ii mai misca di frunzele cele verzi. Tulpina ii era foarte groasa cu multe riduri ( crapaturi). Statea pustiit acolo, in lanul scund de grau.Radacinile lui se intindeau pe o suprafata mare de pamant. Din cand in cand, intr-o zi torida de vara, oamenii care veneau la arat se mai opreau la umbra lui sa-si manance merindele si sa mai ia cate o nuca.Erau zile incat nimeni nu-l vedea. Atunci era foarte trist si-si pleca crengile.
