,,...Trăit în strâmbătate și hulă,omul a izbutit să se răscumpere și să se depășească;nu clădind numai monumental,în lat și-n sus,legiferând și asuprind,ci născocind,după ce a cântat și zugrăvit,graiul scris și,în sfârșit,Cartea... O ființă nouă și fără de moarte s-a ivit,neprevăzută de natură,care face numai petale și frunze.(...)
Până la cărți,rămânea mărturie cimitirul.L-a învins biblioteca.Cartea ți-e țară,ți-e fiică,ți-e surioară,prietena și iubirea.E maică-ta,cartea,neîntinata și de-a pururea maică fecioară.Ai scăpat de mormânt!
În restriște,singură cartea nu te-a părăsit și-a rămas să te mângâie.
Te consolează și condeiul,îngerul și duhul cărții,dacă-l ai."

(Tudor Arghezi,Cartea,în ,,Contemporanul",nr.51,1956)

1)Explicați oral sensul cuvântului carte din textul de mai sus.