Și - mi este greu.Afara totul e-ntunecat copacii parcă iar oftează și vântul mă amețește rupându mă de la locul meu și ducându mă undeva departe de casa mea. De copacul lângă care am crescut și acum mor.ma usuc așa cum și oamenii o fac doar ca ei mai greu.asa a fost și anul trecut în același loc,o frunza la fel ca mine a pierit în bătăile nemiloase ale vântului, dându și drumul parcă spre nicăieri nici nu apuca sa atingă pământul și vântul o lua.cu un glas răstit parcă urla la noi "vin și după voi".frunza,cu ultima suflare,ne spuse "nu va lăsați luate de vant" ,murind închisă la culoare și găurita de vânt.
