Această cerință are ca punct de pornire poezia "Cuvânt" de Tudor Arghezi, mai exact la versul următor: "Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel"
Trăsăturile comune ale acestora sunt: a) forma (brotăcelul/broasca în momentul saltului, când este întins/ă, se aseamănă cu violoncelul),
b) sunetul pe care îl scot ambele (violoncelul, dacă nu este mânuit de o persoană instruită în domeniu, poate scoate niște sunete nu neapărat plăcute în sensul muzical, așa cum și brotăcelul/broasca nu emite niște sune tocmai plăcute, muzicale.
c) denumirea ce se aseamănă - în trecut, în zona Banatului, se folosea cuvântul "broancă" (singular), "broance" (plural) pentru a defini acest instrument (violoncelul sau contrabasul). Această denumire folosită în trecut se aseamănă cu acest cuvânt "broască"/"brotac"
Folosirea acestuia subliniază încă o dată atașamentul autorului de zona trecutului.
