Linişte...A nu te gândi la nimic...Iată idealul din spatele socialului!
De când ne naştem suntem umpluţi de gânduri:nu ale noastre, ci ale altora - în timp devin ale noastre. La rândul nostru ne umplem copiii de gânduri, de tipare mentale, de scheme comportamentale care, chiar dacă aparent le uşurează integrarea socială, în realitate îi intoxică şi îi bruiază mental,le crează un vacarm de gânduri, multe opuse.Şi în acest război al Sinelui cu Eul nu este nimeni învingător.
Cu cât dorim mai mult să ne împotrivim nouă înşine, cu cât mai acerbă este rezistenţa, cu atât sensibilitatea psihică este mai accentuată...Apropierea de nevroze sau de episoade psihotice creşte.
Să nu ne mai mirăm de tulburările psihice ale adolescenţilor!Sinele doreşte să se manifeste, conştiinţa de sine devine puternică şi intră in conflict cu lumea oamenilor( societatea) precum şi cu tot păienjenişul de reguli si idei caracteristic societăţii contemporane.
Liniştea, a nu te gândi la nimic, rămâne prizoniera unui timp de aur, încastrat înt-un trecut amnezic, din vremea prunciei timpurii. O mai poţi întâlni în cărţile ezoterice(vezi Rudolf Steiner) sau în cele de meditaţie orientală.Dar omulul social poartă ca pe un stigmat handicapul socializării sale şi nu mai crede în ea.
Sper că te, -am ajutat!
