Inca imi pot aduce aminte acea zi de vara ce parea nesfarsita. Manunchiuri de raze aurii poleiau aleea pietruita din fata casei.
Ma plimbam prin padure. Frunzele erau cuprinse in roua proaspata a diminetii. Padurile de smarald ma inconjurau ca un ocean nesfarsit.
Deodata un spiridus cazu dun copac. Avea ochii albastri ca doua lacuri dintr o tara nordica si o palarie parca cusuta din fire de iarba. A scos din traista lui stele sidefii si a inceput sa picteze cerul cu ele. Cand ultima stea trebuia sa i se alature suratelor sale, el se transformase intr un licurici. Nu stiu daca a fost real sau nu, dar a fost o intamplare care m-a lasat in fericirea vesnica a copilariei.
