- Sărut mâna, doamnă!
- Bună ziua!
- Am și eu nevoie de dumneavoastră. Am o problemă în legătură cu o carte, spun eu.
- O carte împrumutată de aici, spune doamna bibliotecară.
- Nu, răspund eu. Vara trecută am descoperit o carte așa frumoasă în biblioteca bunicului, însă, ajungând acasă, am uitat complet autorul și titlu. Sunt așa necăjit că nu îmi amintesc. Bunicul meu este plecat și nu pot afla sub nicio formă informații despre carte.
Doamna stă câteva clipe pe gânduri.
- Dă-mi câteva detalii despre cartea aceea, dacă poți, zice doamna bibliotecară, interesată de idila mea.
Peste câteva momente îi răspund
- Era vorba despre o fată care rămâne singură cu tatăl ei, mama ei murind. Aceasta trebuia să gătească pentru familie, având și un frățior mai mic. La numai doisprezece ani învăța să gătească singură, să facă curățenie și cumpărături. Am rămas impresionată de carte încă din primele pagini.
- Robinsonka! strigă doamna, ridicând vocea. Sunt atât de sigură că se numește Robinsonka. Este o carte pe cât de veche, pe atât de frumoasă, atât pentru copii, cât șu pentru adolescenți.
Numele îmi vine instant în minte.
-Vă mulțumesc din suflet, răspund ușurat. În sfârșit! Aș vrea să o împrumut, vă rog!
