Răspuns:
Îmi imaginez Grădina Edenului ca fiind de fapt planeta noastră în vremurile de la începuturile ei, după Creație. Planeta Pământ este extraordinar de frumoasă, așa îmi imaginez că arăta și Grădina Edenului: cu munți și văi spectaculoase, cu insule exotice, cu mări și lacuri, cu fluvii largi, cu râuri șerpuitoare, cu pâraie repezi de munte, cu păduri seculare și câmpii pline de flori. Tot ce este mai frumos în natura planetei noastre cred că se găsea și în Grădina Edenului. Îmi imaginez că, pe vremea când omul trăia în Eden, nici animalele nu se vânau unele pe altele, nu exista vărsare de sânge. Toate viețuitoarele, inclusiv omul, se hrăneau cu plante și fructe. Nu exista agricultură, iar animalele nu se împărțeau în domestice și sălbatice, pentru că toate erau la fel de blânde. Pe total, Grădina Edenului era o zona vastă, extrem de frumoasă și de liniștită, unde omul trăia fericit, admirând zilnic Creația magnifică a lui Dumnezeu și având sufletul plin de frumusețe și de recunoștință.
