Salvarea cățelușe
Era o zi de toamnă, soarele era acoperit de nori, iar eu, Dogo cățelul, stăteam la umbra unui pom. Mă uitam în jurul meu și deodată văd o cățelușă, mai mică decât mine cu un an sai doi, cred. Mă uitam la ea, și deja din primele mele priviri a început să îmi placă de ea. Avea blana pufoasă, era frumoasă, și a avea o voce frumoasă. Deodată, începuse ploaia, iar eu a trebuit să mă adăpostesc. După ce m-am băgat sub un pom mai mare și cu mai multe frunze, ca să nu cadă picăturile, am observat că, cățelușa încerca și ea să se adăpostească, dar nu găsea nici un loc. M-am decis să mă duc după ea, ca să o ajut și să o iau din ploaie. Mă duc repede la ea, o apuc strâns de mână, și o trag repede sub copac. Ne apropiem și mai mult de copac, și îmi spune că o cheamă Luna, și are 2 ani. Eu i-am spus că mă cheamă Dogo, și că am 3 ani. Am întrebat-o dacă vrea să fim prieteni, iar ea a spus da. Am mai vorbit, iar ploaia s-a oprit. Am ieșit de sub copac să ne jucăm, iar așa am fost noi prieteni până și în ziua de astăzi.
