De când mă știu sora mea a fost mai libertina fata de mine care eram mereu închisă ii in mine. Deși semănăm la aspect , eu cu parul negru și ondulat iar ea cu șuvițe dese întunecate și perfect drepte, ea este mult mai indrazneata fata de mine . Mie îmi place liniștea și singuratatea deaceea sunt atât de reținută în cuvinte și rusinoasa.
In timp ce ea se bucura de popularitatea ei , eu sunt retrasă într-un loc în care nu mă poate vedea nimeni. Mereu am invidiat-o pt curajul de a vorbi deschis , și totodată învinovățindu-ma pt lipsa de empatie pe care o arăt. Ochii ei albaștri că cerul exprima aceleași sentimente de bunătate care se regăsește și în privirea mea și în adâncul ochilor azurii ce -mi conturează chipul duios. Când suntem una langa alta lumea nu își poate da seama care este diferența dintre noi deoarece suntem atât de asemănătoare , de frumoase de iubitoare încât nici macar noi doua nu ne putem da seama de ce caracterul nostru este atât de diferit ,de ce iubim diferit de ce gândim uneori greșit . Acesta este gândul care mă macină mereu . De ce nu pot fi și eu plăcută, de ce lumea nu vede că am un suflet chiar mai mare și că uneori lucrurile mărunte sunt mai importante și mai bogate pt mine decât luxul și falsele aparente. Poate pt că tânjim după prea multa atenție din partea unor persoane pe care nu ne merita sau nu le apreciem
