Era o zi de toamnă. Afară era atât de frig încât eu cu prietenele mele frunzele, parcă ne făceam niște cuburi de gheata. Ionuț, stăpânul nostru, nu ne-a mai udat de câteva luni bune. Noroc ca ploaia ne-a udat tare bine.
Azorel, câinele Curții mereu vine și latră la noi de parca am fi vii. Mimi, pisica întregii familii vine și îmi mai rupe câteodată tovarășele însă, eu mereu am noroc și scap nevătămată.
