Era frig . Începuseră ploile iar micul copil nu avea mama , nu avea casa. Era mic și singuratic . O ducea destul de RAU doar cu un colt de pâine pe zi și desculț fara nimic pe el doar o bluza murdară și rupta. Cersea , câteodată mai și fura neavând posibilitatea de a se hrăni.
Ploile se opriră , și se făcuse noapte. El statea pe strada cu gând că intr-o buna zi va avea și el condiții că alți copii.
Deodată se auzise un glas de femeie, și o umbră pe colțul străzii . Copilul începu să tremure și să plângă de frică că sa nu îl alunge că nu are unde sa se duca .Dar femeia la luat de mână și a spus că îi este mila de el și la luat cu ea. La primit în casa , ia dat de mâncare , la spălat și la îmbrăcat în niște pantaloni frumoși cu o cămășuță roșie . Femeia la iubit mult pe acel copil cuminte așa că la crescut . Copilul de fiecare dată când se gândește la familie își amintește de acest gest nobil pe care la făcut femeia pentru el
